Mintar Vasile

Nu știu cine sunt Sau al cui e acest trup de lut Nu știu dacă am avut un țel anume Dar m-am săturat de voi,de țară, de lume! M-am săturat să vă văd țipând Să-mi aud prietenii plângând Mi-a

Să fie oare adevărat? Din “infern” abia scăpat Și cât m-am chinuit să reușesc Iar acum ca un fraier, m-ă indrăgostesc Știu că nu realizezi Câtă nostalgie îmi creezi E frumos să iubești, dar

"Carte", cu pagini infinite Cu coperți aurite Zi de zi citeam din tine Și realizam că nu va ține Trebuia să pun punct Să nu gust din acel fruct Cu gust amar, plin de nostalgie S-a stins ușor

Simt nevoia să scriu Să mă descarc,să refulez De ce ție...? Crede-mă, nu știu Dar îmi dai încredere să continui Zi de zi mă lupt să supraviețuiesc Într-o lume unde așteptările cresc Unde

Dorințe și alcool Într-un trup aproape gol Găurit de multe vise Toate, de tine distruse. Sub Obișnuita mască Zace fără să recunoască Speranța că într-o bună zi Noi doi ne vom iubi... Sunt

Privesc prin geam afară La tot ce e frumos și zboară La primul fulg de iubire La ultima despărțire... Nu știu ce e cu mine De mă gândesc doar la tine?! Întrebări fără răspuns În timp ce stau

Și da, o să plec cândva Fără să vrea să știu ce va urma Oricum pentru tine nu am contat Eram de mult plecat. Greu,cu greu supraviețuiesc Că am ajuns să te iubesc Că am renunțat la mine Că am

Aștept cu nerăbdare Acea zi de sărbătoare Când vom fi cu toții acasă Și vom sta împreună, la aceeași masă Aștept cu nerăbdare Să uita-ți acele cuvinte amare Ce au fost spuse la mânie Într-un

Mă săruți,mă îmbrățișezi Mă iubești doar când delirezi Mă alinți, îmi vorbești siropos Într-un joc atât de dureros, Þi-am permis să faci ce vrei Să mă ții departe de amicii mei Mi-ai invadat

Prea liniște, prea singur Prea tăcuți, prea îndur Prea aștept, prea multe nevoi Prea mi dor de voi! Mi-a ajuns să nu vă văd Am obosit să nu vă aud Sunt sătul să mă gândesc la voi Prea mi dor

Departe, într-un loc îndepărtat Pustiu, și de lume uitat Se naște un gând întunecat Într -un suflet de tine alungat Într-o bună zi Când tu nu vei mai fi O dorință mi se va împlini Acel gând

E frig și întuneric Într-un suflet periferic Lăsat în voia sorții Așteptându-și, clipa morții Bietul suflet suspina Străin, în lumea aceasta rea Câte clipe amare, câtă întristare Poate el să

Vreau să plec, să uit de voi M-am săturat de cearta dintre noi, Nori de ură, ne udă pe amândoi Râul tristeții, trece peste noi. Mă întreb mereu de ce? Tot îmi spui că mă iubești Când de

Ne-am cunoscut din întâmplare Eu mergeam spre disperare Tu venea-i zâmbind, pe o cărare Pe-a cea cărare, de amintiri amare Ne-am privit ca doi străini Uciși, de aceași spini De dragoste, de

Cuvinte amare Se aud din depărtare, Un strigăt de disperare Se îneacă în mare Pe lângă o inimă rece Dragostea va trece, Marea de lacrimi a început să sece Unul trebuie să

Pășesc ușor pe spuma norilor Alerg pe razele zorilor, Să gust din roua dimineții Să simt plăcerea vieții Mi-e dor de-o ploaie Mi-e dor de "floarea"cea vioaie Mi-e dor de zilele cu soare Mi-e

Așa cum razele de soare Se îneacă în mare, Așa și sufletul meu moare Înecat în întristare. Nu mai am speranță nici putere Chiar dacă inima imi cere, Să nu renunț sa fiu tare Indiferența

Aceleași cuvinte amare Aceeași muzică în difuzoare, Același pix, Aceeași culoare Același caiet, și-un oarecare Încerc să-mi dau seama De ce nu-mi pot învinge teama, Că într-o bună zi Totul

În ajun de Sărbătoare Ne adunăm cu mic cu mare, Cu colinde intâmpinăm Pe Iisus al nostru Domn. Astăzi s-a născut Iisus Tatăl nostru Cel de sus, Cel venit în seara aceasta Să scape lumea de

Stând pe bancă, cugetând Tot cu dragostea în gând, Mă întreb ce va mai fi Doamne , oare va veni?! Eu aștept cu nerăbdare De când soarele răsare, Până la apus de vară Din nou singur astă

Când credeam că am să mor Distrus de al tău dor, Distrus de un gând prostesc Doamne, de ce o mai iubesc?! Nu credeam că va fi atât de greu Cu același gând să mă lupt mereu, În fiecare zi mă