Nu știu cine sunt
Sau al cui e acest trup de lut
Nu știu dacă am avut un țel anume
Dar m-am săturat de voi,de țară, de lume!
M-am săturat să vă văd țipând
Să-mi aud prietenii plângând
Mi-a
Să fie oare adevărat?
Din “infern” abia scăpat
Și cât m-am chinuit să reușesc
Iar acum ca un fraier, m-ă indrăgostesc
Știu că nu realizezi
Câtă nostalgie îmi creezi
E frumos să iubești, dar
"Carte", cu pagini infinite
Cu coperți aurite
Zi de zi citeam din tine
Și realizam că nu va ține
Trebuia să pun punct
Să nu gust din acel fruct
Cu gust amar, plin de nostalgie
S-a stins ușor
Simt nevoia să scriu
Să mă descarc,să refulez
De ce ție...? Crede-mă, nu știu
Dar îmi dai încredere să continui
Zi de zi mă lupt să supraviețuiesc
Într-o lume unde așteptările cresc
Unde
Dorințe și alcool
Într-un trup aproape gol
Găurit de multe vise
Toate, de tine distruse.
Sub Obișnuita mască
Zace fără să recunoască
Speranța că într-o bună zi
Noi doi ne vom iubi...
Sunt
Privesc prin geam afară
La tot ce e frumos și zboară
La primul fulg de iubire
La ultima despărțire...
Nu știu ce e cu mine
De mă gândesc doar la tine?!
Întrebări fără răspuns
În timp ce stau
Și da, o să plec cândva
Fără să vrea să știu ce va urma
Oricum pentru tine nu am contat
Eram de mult plecat.
Greu,cu greu supraviețuiesc
Că am ajuns să te iubesc
Că am renunțat la mine
Că am
Aștept cu nerăbdare
Acea zi de sărbătoare
Când vom fi cu toții acasă
Și vom sta împreună, la aceeași masă
Aștept cu nerăbdare
Să uita-ți acele cuvinte amare
Ce au fost spuse la mânie
Într-un
Mă săruți,mă îmbrățișezi
Mă iubești doar când delirezi
Mă alinți, îmi vorbești siropos
Într-un joc atât de dureros,
Þi-am permis să faci ce vrei
Să mă ții departe de amicii mei
Mi-ai invadat
Prea liniște, prea singur
Prea tăcuți, prea îndur
Prea aștept, prea multe nevoi
Prea mi dor de voi!
Mi-a ajuns să nu vă văd
Am obosit să nu vă aud
Sunt sătul să mă gândesc la voi
Prea mi dor
Departe, într-un loc îndepărtat
Pustiu, și de lume uitat
Se naște un gând întunecat
Într -un suflet de tine alungat
Într-o bună zi
Când tu nu vei mai fi
O dorință mi se va împlini
Acel gând
E frig și întuneric
Într-un suflet periferic
Lăsat în voia sorții
Așteptându-și, clipa morții
Bietul suflet suspina
Străin, în lumea aceasta rea
Câte clipe amare, câtă întristare
Poate el să
Vreau să plec, să uit de voi
M-am săturat de cearta dintre noi,
Nori de ură, ne udă pe amândoi
Râul tristeții, trece peste noi.
Mă întreb mereu de ce?
Tot îmi spui că mă iubești
Când de
Ne-am cunoscut din întâmplare
Eu mergeam spre disperare
Tu venea-i zâmbind, pe o cărare
Pe-a cea cărare, de amintiri amare
Ne-am privit ca doi străini
Uciși, de aceași spini
De dragoste, de
Cuvinte amare
Se aud din depărtare,
Un strigăt de disperare
Se îneacă în mare
Pe lângă o inimă rece
Dragostea va trece,
Marea de lacrimi a început să sece
Unul trebuie să
Pășesc ușor pe spuma norilor
Alerg pe razele zorilor,
Să gust din roua dimineții
Să simt plăcerea vieții
Mi-e dor de-o ploaie
Mi-e dor de "floarea"cea vioaie
Mi-e dor de zilele cu soare
Mi-e
Așa cum razele de soare
Se îneacă în mare,
Așa și sufletul meu moare
Înecat în întristare.
Nu mai am speranță nici putere
Chiar dacă inima imi cere,
Să nu renunț sa fiu tare
Indiferența
Aceleași cuvinte amare
Aceeași muzică în difuzoare,
Același pix, Aceeași culoare
Același caiet, și-un oarecare
Încerc să-mi dau seama
De ce nu-mi pot învinge teama,
Că într-o bună zi
Totul
În ajun de Sărbătoare
Ne adunăm cu mic cu mare,
Cu colinde intâmpinăm
Pe Iisus al nostru Domn.
Astăzi s-a născut Iisus
Tatăl nostru Cel de sus,
Cel venit în seara aceasta
Să scape lumea de
Stând pe bancă, cugetând
Tot cu dragostea în gând,
Mă întreb ce va mai fi
Doamne , oare va veni?!
Eu aștept cu nerăbdare
De când soarele răsare,
Până la apus de vară
Din nou singur astă
Când credeam că am să mor
Distrus de al tău dor,
Distrus de un gând prostesc
Doamne, de ce o mai iubesc?!
Nu credeam că va fi atât de greu
Cu același gând să mă lupt mereu,
În fiecare zi mă