Jocul pe tabla londoneză
Oamenii nu știu că Londra e proiecția mea , Prima mea piesă de teatru , Londra e proiecția mea imaginară care Mușcă realitatea de infinitul ei mic cu tot Cu umbrele sale , Realitatea
Adevarul pe o fila
Fiul meu doarme , unicornul Cu aripi din flori de gutui , Îl caută în toracele Lumii. Fata și băiatul au furat Toate poveștile din cana De cafea , au furat ochelarii Soarelui Și
Dilematica
Spune-mi ,îngere, cum ar fi să nu zbori ? Spune-mi ,demone, cum ar fi să nu mă înfiori? Spune-mi ,viață ,cum ar fi să nu trăiești? spune-mi, sufletule ,cum ar fi să nu iubești? Spune-mi ,ură ,cum
Consolare
Metafora mea se decojește de straiele ei de înger Și mă dor tălpile căci calc doar pe cuvinte aspre. Mi-am înghițit dramele de alcool și de fum , În urma i-am lăsat trecutului
