Tatăl nostru care ești în cer
De la polul opus te salută
Subordonatul tău, Lucifer
Am întocmit, precum ai ordonat
Raportul anual
Cu evidenta păcătoșilor detașați în Iad
Doamne, am avut mult
Hopa ! Am ieșit și eu
Ou micuț și derbedeu
Cu găoacea încă moale
Mă rostogolii la vale
Și căzui drept în cuibar
Lângă frații mei mai mari.
Nimerii lângă o soră
Mai mare cam cu vreo
Frânturi de clipe și porniri cumplite
Gânduri pripite, aiurite
Mănoasă oază înglobează
Subconștientul meu care lucrează
Vagă amprentă de foc
Alt loc, alt vis ciudat
Oare-o fi fost ?
Că prea
Aș vrea, dragă muză, să mă ajuți să fac
Poezia perfectă
Să demonstrez lumii întregi că se poate
Și să-mi demonstrez mie c-am avut dreptate
Fiecare vers să fie poem
Și-n fiecare cuvânt să găsești
Oh, Doamne, ce pedeapsă cruntă
Pentru-ai tăi îngeri ai ales
Să-i trimiți pe-această lume,
Să-i lipsești de înțeles,
Să nu știe ce-i cu ei,
Când mor și când se deșteaptă,
Toată viața nu-și dau
Si totuși … există
------------------
Trăiesc fără tine ?
E-un chin !
Trăiesc pentru tine ?
Suspin !
Trăiesc doar o viață ?
Te Cer !
Exiști altădată ?
Eu pier !
Iubesc o
O dată pe lună
Soarele topește
Praful din fântână
Călduros zâmbește
Frigiderul frige
Marea clocotește
Cu cenușă ninge
Și cu solzi de pește
Asfaltul nu curge
Dar s-a încleiat
Prin
Vrei să-ți spun că ești
Mai frumoasă ca luna.
Știu ce mult îți dorești
Să-ți repet întruna
Că ești femeia-ncântătoare
Din visurile mele,
Să-ți spun povești nemuritoare
Și să te-ncrezi în
În sfârșit mănânc. Nu, nu instant, ca de obicei. Am în față mâncare adevărată, frate. Ditamai friptura de miel cu garnitură de ciuperci stă tolănită în farfurie, fragedă și în sânge, aidoma unei fete
Dimineața mă trezesc primul,
Îmi trec mâna prin părul ei,
Mă cufund în valurile lui, uit de tot
Și-mi aduc aminte de mare.
Dimineața mă trezesc primul
Ca să prind răsăritul ochilor ei.
Le
Albe sunt petalele de crin,
Albe sunt si unele celule,
Alb e asternutul din satin,
Albe luminite la capat de tunele.
Alba e zapada-n care te scufunzi,
Albe sunt prafurile-otravitoare,
Alb e
Dormeam adanc in lumea viselor senine,
O lume ideala scaldata-n fericire
Si nu stiam ce-nseamna rau si-mi era bine,
Atat de bine ca-mi ieseam din fire.