Poezii

Daca as aprinde cate o lumanare la fiecare licarire a gandului purtat spre ea mi-ar creste in suflet un cimitir... Noaptea e o lume in care ingerii pariaza la jocul de poker visele

MBMilian Constantin Bogdan

0

0

Pune-mi sufletul pe jar incins Taie-mi nenascuta aripa ca atunci cand am sa devin inger... sa nu mai pot zbura... Franturile de cer pictate cu zambetul tau imi amintesc acum de lacrimile

MBMilian Constantin Bogdan

0

1

Uneori ma trezesc atât de singur strângându-mi în brațe propriul suflet, respirând din aerul sau... Uneori îngenunchiind între noi ating parcă tristețea lui rănindu-mi palmele în firave

MBMilian Constantin Bogdan

0

0

Mi-am plantat trupul la radacina unei rugaciuni crezand ca-si va intinde cuvintele spre sufletul meu...

MBMilian Constantin Bogdan

0

0

Lasati-va purtati de vant Respirati frunza-n zbor, Poate eu sunt neinsemnat dar nu si pictura tesuta cu atentie din culorile pasarilor prinsa cu o agrafa de inima mea. Poate eu sunt o

MBMilian Constantin Bogdan

0

2

Viața nu e decât un diamant al neantului, o lacrimă pușcăriașă, în care îngerii mei poartă doliu și îmi așează cuvinte pe aripi.

MBMilian Constantin Bogdan

0

0

Umbră, îți așezi pașii între aerul din plămânii mei strivindu-mi cuvintele.

MBMilian Constantin Bogdan

0

0

Nu pot îngădui să furați trilurile privighetorilor, mult prea cenușiu au adormit copacii ascultându-le gingășia. Până și vântul a-ncercat să le fure trilul, să-l ascunda sub o piatră... Dar

MBMilian Constantin Bogdan

0

0

Ce tăcuți sunt astăzi ghioceii... au început sa-mi ningă inima cu același frig pe care l-ai lăsat să doarmă într-o amintire...

MBMilian Constantin Bogdan

0

0

Singuratate nocturna- un unghi de galaxie deasupra stelelor

MBMilian Constantin Bogdan

0

0

Umbrele fredonează o simfonie, schimb două vorbe cu un copac, îngerii mei poartă doliu, sub o salcie pe o bancă mai zăresc câțiva îngeri care tremură de frig... Ce caut eu aici ? Solitudine,

MBMilian Constantin Bogdan

0

1

Solitudine Nu mai veni... cateva pietre m-au ascuns in tine...

MBMilian Constantin Bogdan

0

0

Pleoapele strivesc orizontul. E timpul când îngerii îți caută gândul... o stare de transparență a cuvântului sfâșiat de miresme. Și numai toamna, retras în stigătul aerului sub

MBMilian Constantin Bogdan

0

1

Orologiul s-a sinucis... Irișii mei întretaie scrumul casant al dimineților. Sub întunericul firelor de nisip am apucat să văd in zbor câteva portative tăcute apoi dansul statuilor

MBMilian Constantin Bogdan

0

0

Atât de străin a-nceput să încolțească umbra aceasta în palmele tale... dar dacă lutul meu ar trece prin infern doar o secundă aș fura sufletele sfinților fredonându-ti muzica lor.

MBMilian Constantin Bogdan

0

1

a visa dincolo de vise e ca si cum Icoana-si picteaza icoana nefiresc totusi pentru o lacrima sa planga iar penele ingerilor sa redevina nimb

MBMilian Constantin Bogdan

0

3

Nu plange mare Nu plange pamantule Vino... Vino sa ne uitam pe o secunda impreuna sa fugim cu ea calarind vulturii sa privim rataciti cateva imbratisari ludice apoi sa ascundem in noi

MBMilian Constantin Bogdan

0

2

E timpul cand ingerii isi cauta gandul.... un fle de cuib o stare de transparenta a cuvantului onduland sub picaturile de ploaie retrase-n strigatul aerului Si totusi... mi-a ramas

MBMilian Constantin Bogdan

0

1

Am ascuns galbenul unei frunze, Visarea Mi-a mai ramas stanca aceasta oarba crestand in mine cenusa Necuvintelor

MBMilian Constantin Bogdan

0

1

Iubito îti scriu cu sângele rece al lacrimilor tale crezând ca-mi vei auzi urletul sfâșiat, dar Timpul nu ne mai vrea, e numai vina lui că noi existăm...

MBMilian Constantin Bogdan

0

0

*** Simt pulsul micilor păsări în zbor și aș vrea să pot atinge suavele bătăi de aripi însă fără a strivi cerul. Nu pot să uit acel răsărit de privighetori și nu pot să ți-l

MBMilian Constantin Bogdan

0

0

Rup atat de tainic Lacrima oftanda a unui inger singur... dulce suspin, Frenezie pictata pe secunda sub fantasme violate discret acel fruct al constiintei mereu fugar spre tenebre...

MBMilian Constantin Bogdan

0

0

*** Pictez câteva amintiri undeva într-un colț din spatele retinei tale iubito cerșind lacrimile suspinului tău Îndreaptă-ți privirea spre nicăieri, Nefiind eram amândoi.

MBMilian Constantin Bogdan

0

0

Umblam Doamne cu gleznele unor franturi de cer cu sufletul descult ratacind sub pasii unei umile secunde. Iarta-ma, doar ascundeam tacerea din aripa crescanda a unui Inger.

MBMilian Constantin Bogdan

0

0

In seara asta am iesit la o plimbare discreta. Arcuind cateva stele, sfidand cateva particule amorfe imi reiau zborul spre fiinta.

MBMilian Constantin Bogdan

0

0

Mi-e mila de tine ,Teama sa te las singura intr-o imagine lipsita de culoare caci nu vei putea visa.

MBMilian Constantin Bogdan

0

0

Ego Astept sa vina noaptea si arcuind cateva stele sa ies ca-n vremurile bune la plimbare cu Muntele sa respir din frigul lui si s-ascult cate-o soapta lasata in trecere peste zi...

MBMilian Constantin Bogdan

0

0

Timp Cocorul de Umbre Solitar Coboară asupra unei nopți Și viul din jur pictează negru. Iar zâmbetul lucid Naște Dimineața.

MBMilian Constantin Bogdan

0

0

*** Dumnezeu-umbră-destin așteaptă sărutul vidmelor. Privind, Sculptorul de stele savurează Delirul.

MBMilian Constantin Bogdan

0

0

*** Cuprins într-un elizeu Înghițindu-mă lacunele mâncătoare de intelect clipesc în absurd. Un lapsus de iubire trezind ROGVAIV-ul tărâm de viață.

MBMilian Constantin Bogdan

0

0

*** Pleoapele își savurează Veșnicul întuneric Aerul își respiră porția de om Doar cerul jubilează distorsionând Aureola

MBMilian Constantin Bogdan

0

1

Îngrop oceanul în miresmele soarelui trezind peisajul la forma și culoarea Gândului

MBMilian Constantin Bogdan

0

0

*** Atât de neumblate Sunt străzile acestui infern Iar din mila simplilor trecători Ramân doar sinistre ganduri Prea împovărate pentru un singur Dumnezeu.

MBMilian Constantin Bogdan

0

2

Parcul Departe și pustiu Îngropați copacii în amurg Cu fețele tristeții mele. Arborii Parcul cenușiu, Geamătul lor sau al meu; Frigul lor sau al meu Curcubee de lilieci deasupra-mi Se

MBMilian Constantin Bogdan

0

0

Viziune Corabii pline de crima Sosesc in porturile lumii. Suspina timpul zvagnind in capcanele Geomagnezice. Moartea obosita atarna pe cruce Privind in dreapta la Isus Iar in stanga ne

MBMilian Constantin Bogdan

0

0

Vis Sfartecata imagine In care linistea devine halucinatie auditiva Speranta, Si poate gnosticul eu de altadata Renaste pulberea inexorabilei cruci Rastihnind pana si plansetul propriului

MBMilian Constantin Bogdan

0

0

Letargie Peregrinez in visurile fostului meu trup privind nostalgia vinisoarelor sangerande ale trandafirilor lacrimind viermilor plini de ganduri

MBMilian Constantin Bogdan

0

0