Alb si negru

Un apus de soare, Un cântec de păsărele, De ce Întotdeauna le admir eu oare Și nu pot trăi făra ele? De ce un dulce cântec D-un tânar copilaș Un fior îmi dă în pântec? Oh!micuț îngeraș... De ce în lumea asta Caut numai frumosul? Și-n același timp neâncetat Un băiat ,bătu-l-ar soarta Îmi arată realitatea, Realitatea?...poate... Dup-o zi și o noapte, O noapte și o zi Până la infinit. Și dintr-o dată totul Îmi pare-ntunecat Parcă a venit potopul Și m-a înconjurat Și totu-i negru și urât, Câmpiile sunt gri, Păsările opresc lor cânt Și încetul cu încetul Parcă intru în pământ... Și lupt ,ma zbat fără-ncetare Dar aeru-mi lipsește Și rămân fără glas. Aceeași întrebare O data și-nc-o dată În gând îmi reapare: \"Continui sau o las baltă? Această lume merită trăita? De ce atâta suferință? Merit eu această soartă ...așa cumplită?\" Și dintr-o dată optimismu-mi reapare, Se interpune ca o forță Și am o singură dorință \"Luptă!Fugi!Înaintează Îngerii te au în pază Și chiar dacă lumea asta-i rea Nu toți sunt asemenea\" Și sperând mereu așa Totu-n roz îmi apărea Poate-i doar un voal pe față Dar îmi dă curaj în viață.