\"Avansează înainte!\"
Îmi spunea maestrul de retorică
Aruncând sofisme infantile
Cuvinte dibuite somnambulic pe o latură a minții
\"Capetele noastre să le plecăm!\"
Exorta din amvon cu emfază
Un ieri dezlânat imi șoptea eufemisme
Și-l imploram să-mi înjure mamele și tații și sfinții
Vroiam să trezesc muribundul din mine
O cârjă vă rog
Vă rog...
Turmele scuipă iertări neuitând
Și nu