17.11. semnul întrebării.
în această noapte luna s-a așezat la noi în oraș.
să știți
de acum pesemne va rămâne aici.
începem să rupem bucățele din ea
și aruncăm unii în alții
bucuroși ca
Atâtea nopți cu ferestre acoperite de punctulețe galbene
când aștepți în vis
cu mâinile ridicate
o stea căzătoare
atâtea nopți
când sufletul stă ghemuit sub plapumă
și așteaptă...
iar
Îmi spunea bătrânul
așază-te pe un pod de lemn
și privește ploaia ca întâiul om.
Bătrânul era bolnav
și nu știa
nu știa
Eu îi vorbeam despre Nils Holgersson
și despre gâscanul meu care nu
Se citește mult,
atât de mult încât praful și mirosul vinului se așază numai pe privirile noastre.
Din când în când mai facem și altceva:
Traversăm coridoare stranii
și ne ținem creierul în
MI