Poezie
Pian lucind
1 min lectură·
Mediu
În mijlocul sălii de piatră,
În eleganța dinadins creată
De-un greu pian acoperit
De-ntuneric vag, înăbușit.
Deodată, însă, timpul mort
Ucis de-al gândului confort,
Reînvie, din mormântul nins
Când clapa gravă s-a atins.
Ușor, ca o petală-n zbor
Plutește-n aer-al meu dor
Călcând pe câte-o altă notă
Din arta prinsă-n forfotă.
Timpul nu se mai măsoară
În ceasul vechi, ce-l împresoară,
Ci clipa-n sunet se preschimbă,
Un infinit, artistul să atingă.
Chaosul în cântec transformat,
Pianul, în splendori scăldat
Lucește-n sala împietrită,
Din negura, acum, sfârșită.
Ce dacă al său cânt
Inimi înghețate-a frânt?
Ce dac-a unora credință
Vădit-a firii neputință?
El veșnic fi-va lucitior,
Pianul, simbol grăitor,
Artistului, ce, cu-al său cânt,
Aduce realul pe Pământ.
00828
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihail Romanov
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 117
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihail Romanov. “Pian lucind.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihail-romanov/poezie/14136096/pian-lucindComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.