Mihail Iacob

Nu știu exact unde începe biografia și unde se termină obiceiul prost de a te explica în fața unor oameni pe care nu-i vei întâlni niciodată.

Scriu uneori din reflex, alteori din lipsă de altceva mai interesant de făcut cu gândurile.

Nu există o linie clară între ceea ce „vreau să spun” și ceea ce iese efectiv pe ecran — și probabil nici nu ar trebui să existe, altfel ar deveni prea ordonat și ar pierde sensul de joc.

Imi place ideea că un text poate să pară important doar pentru că a fost scris cu suficientă încredere, chiar dacă în interiorul lui nu se întâmplă nimic, nici 13% sigur...

Nu cred în versiuni finale ale oamenilor, doar în schițe mai mult sau mai puțin abandonate.

Dacă ai ajuns până aici căutând o concluzie, probabil nu o să găsești una.

Nici eu nu o caut.