Poezie
Acasă
1 min lectură·
Mediu
Aici sunt marile păduri de fag
ogrăzile cu pruni și meri în floare
aici e locul nostru cel mai drag
din universul tot în dilatare
La noi în cimitire neclintite
zac toți străbunii noștri duși la cer
pe care-n sărbătorile sfințite
îi pomenim cum se cuvine prin eter
Iar lângă ei mai zac învățătorii
trecuți de multă vreme-n nemurire
așa cum toamna pleacă-n sud cocorii
lăsându-ne în inimi pustiire
Oriunde-am fi în lumea asta largă
în care-am pribegii din întâmplare
aici la noi n-i lumea cea mai dragă
iar viața ne e numai sărbătoare
Izvoarele copilăriei noastre
ne susură în clipe de durere
când prin curburile albastre
peregrinăm lipsiți de mângâiere
Când prin străini ne duce un destin
oricât ne-ar fi trăirea de frumoasă
ne zboară gândul nostru din senin
prin locurile calde de acasă
Iar când ne-apasă dorul de părinți
de vremurile noastre petrecute
venim pioși ca niște fii cuminți
să ne-amintim de clipele pierdute
001301
0