Poezie
Mă cuprinde, Doamne-un dor
1 min lectură·
Mediu
Mă cuprinde Doamne-un dor
dorul de copilărie
când un susur de izvor
era vers de poezie
Iarba verde de acasă
când mi-e sufletu-n durere
și când viața mă apasă
e balsam de mângâiere
Doamne nu mai bate vântul
vântul dur de pribegie
că mă duce Doamne gândul
spre amara veșnicie
Au trecut atâtea clipe
peste scurgerea de vreme
c-am rămas făr\' de aripe
în albastrele-mi poeme
Nu știu ce să fac eu Doamne
să mă scap de grele mituri
și de frunzele de toamne
ce mă poartă-n labirinturi
Doamne eu mă rog sub lună
să-mi dai pacea din izvoare
când umblam pe Valea Bună
cu o turmă de mioare
Să mă scapi de teoreme
despre spații singulare
și să-mi dai Doamne ca teme
nesfârșitele altare
001.155
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihail Buricea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 125
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihail Buricea. “Mă cuprinde, Doamne-un dor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihail-buricea/poezie/228946/ma-cuprinde-doamne-un-dorComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.