Poezie

Un pirat desfigurat

2 min lectură·28 noiembrie 2006

Mediu

Un pirat, dintre aceia ce străbat mări și oceane,

pentru-a jefui corăbii si vapoare bogătane,

după ani și ani de lupte pe oglinzile de ape,

într-un bar din tinerețe, a intrat să se adape.

Când barmanul l-a zărit, după vreme îndelungată

l-a intrebat, văzându-i moaca, cum era desfigurată :

- Ce s-a intâmplat cu tine, de arăți așa ca dracu’?

- Nu-inteleg ce vrei a spune? se răsti la el, ciracu’.

- Păi, cu multă vreme-n urmă, arătai frumos și demn,

dacă mintea nu mă-nșeală, nu aveai picior de lemn.

- O bătrâne ! Ai dreptate ! Intr-o luptă cu-un vapor

o ghiulea bătu-ar vina, m-a lăsat fără picior.

- Asta înțeleg acum, dar cârligul de la mână

cum ai reușit să-l ai, ca podoabă la-ndemână?

- Intr-o altă luptă dată, am fost prins și capturat,

drept pedeapsă, inamicii, mâna dreaptă, mi-au tăiat.

- Dar cu peticul la ochi, ce pot să-nțeleg eu, oare?

- Ochiul stâng mi-a fost pierdut de o mică zburătoare.

- Nu mai înteleg nimic, mă cuprinde disperarea.

- Când zbura deasupra mea, a trecut-o ușurarea.

- Dintr-un simplu găinaț, într-o liberă cădere,

nu se poate să rămâi, la un ochi, fără vedere.

- Ba se poate așa ceva, cineva chior să rămână,

era prima zi din viață, când purtam cârlig la mână.

001.648

Mihail Buricea. “Un pirat desfigurat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihail-buricea/poezie/217134/un-pirat-desfigurat

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.