Poezie
Anii de liceu
au zburat in galaxii
7 min lectură·
Mediu
A trecut amar vreme
Peste sufletele noastre
Învățând la teoreme
Sub curburile albastre
Am umblat dupa himere
Dupa stele trecătoare
Uneori fără repere
Am rămas sub astrul soare
Am atins piscuri de munte
Pe a lumii sfântă roată
Ne-am trezit eroi de frunte
Într-un joc făcut de soartă
Am crezut în nemurire
C-am atins Nirvana vieții
Când eram în fericire
Pe tărâmul tinereții
Dar s-au dus pe nesimțite
Patruzeci de ani de clipe
Lăsând urme-ncărunțite
Pe-ale noastre vechi aripe
Iar acum că s-a scurs vremea
Mi-amintesc cum se cuvine
Întâmplări ce par aievea
Celor ce vor fi şi mâine
Mi-amintesc de Borosan
Proful meu de geografie
Un om bun, un moldovean
Aşa cum mi-a plăcut mie
Învățam destul de bine
Formele de reliefuri
Ape, munți, păduri, coline
Bogățiile din şesuri
Dintr-o grabă, din eroare
Când podişul sucevean
Era temă de lucrare
L-am tratat pe-l someşan
Eu speram să iau un zece
La ce am tratat pe foi
Şi-am rămas blocat la voce
Când mi-a spus c-am luat un doi
Pentru ca eram mă rog
Un elev de notă mare
Nota doi în catalog
N-a mai fost pusă se pare
Doamna Borosan i-a spus
Rătăcirea să mi-o ierte
Că altfel am presupus
Că va mânca mierte fierte
Doamnei Borosan să-i fie
Amintirea-i neştirbită
Era om de omenie
Bunătate inedită
Ne preda trecutul țării
Ne-nvăța să luam aminte
La eroii apărării
Strămoşeştelor morminte
Iar istoria străveche
Cu Georgescu o făceam
Iar dintr-o poreclă veche
Babarezul îi ziceam
Când de bavarezi vorbea
Printr-o dicție confuză
Babarezi el îi numea
Consfințind porecla pusă
Unde-o fi acum Georgescu
Când monede ruginite
Le-aducea Victor grotescu
Ca vestigii inedite?
Renunța să ne testeze
Le privea cu luare-aminte
Încercând să le plaseze
În epoci de mai-nainte
Şi aşa trecea un ceas
De istorie hilară
Că am dus proful de nas
Şi-am scăpat de oră iară
Lăzărescu unde este
Ce ne învăța de plante?
Parcă-ar fi într-o poveste
Un degustător de poante
Mi-amintesc de bunăoară
Când i-am dus floarea țigăncii
Într-o zi de primăvară
Şi-am expus-o în capul băncii
S-a apropiat de mine
Şi mi-a zis-o-n latineşte
O cunosc cum se cuvine
Purpureea se numeşte
Pentru dragostea-i abilă
Închinată multor plante
I s-a zis domnu’ Zambilă
De cei ce veneau la carte
Ne-nvața polenizarea
Divizarea celulară
Cum se face-ncrucişarea
Pentru viața planetară
Dar în urbe printre şoapte
Se zvonea ca Lăzărescu
Era fluture de noapte
Ce-o iubea pe Cutărescu
Numele nu i l-aş spune
Din motive delicate
Era doamnă cu renume
Şi ar fi peste se poate
Într-o noapte-ntunecoasă
A pătruns în miez de noapte
La domnița cea frumoasă
Al său soț fiind departe
Dar în zori dupa şuetă
Când a vrut să plece-acasă
S-a urcat pe motoretă
S-o pornescă şi să iasă
În zadar dădea la cheie
Fața-i era stacojie
Nu avea măcar idee
Că n-avea nicio bujie
Speriat că vremea trece
Şi că soarele răsare
A-ncercat pe jos să plece
Având o surpriză mare
Cu bujiile în mână
Soțul doamnei iubitoare
L-a rugat să mai rămână
Ca să scrie o dictare
Ce-a urmat se presupune
Întâmplarea ca o bilă
S-a rostogolit anume
Povestind de domn’ Zambilă
Eu v-am spus un zvon ce este
După trecerea de vreme
Un crâmpei dintr-o poveste
Printr-o gaură de vierme
Domnişoara Nisipeanu
De română profesoară
Ea mi-a cultivat aleanu
Dorul meu din inimioară
M-a făcut să scriu poeme
Să cânt zbaterile mele
Amintirile boeme
Noaptea cerul plin de stele
Pe distinsa profesoară
Ce ne pregătea la mate
O țin strâns la inimioară
Şi-o stimez cum nu se poate
Profunzimea minții sale
Încadrată-n frumusețe
Mi-a fost steaua mea pe cale
Ce m-a dus pe culmi semețe
Logica şi cu rigoarea
De Gibescu semănate
Mi-au fost mie alinarea
Căutărilor prin noapte
Fizica predată-n şcoală
Pentru viață mi-a fost casa
Când ne-o prezenta la tablă
Profesorul Preoteasa
Fără magica chimie
Din Ababi-nvățătură
Ar fi fost vrăjitorie
Aventura din natură
Dar distinsa profesoară
O maestră-n combinații
Ne-a-nvățat întâia oară
O mulțime de reacții
Unde-o fi acum Crăciun
Un boier făr’ de pereche
Cu un suflet cald si bun
Ce preda latina veche
Şi acum imi vin în minte
Pilde spuse în latină
De profesor prin cuvinte
Răspândind în jur lumină
Amore, more, ore, re
Probantur amicitie
Au rămas sfinte repere
În orice relație
Profesoara de franceză
Care se numea Zinelli
Ca o dulce-apoteoză
Apărea în pragul sălii
Când în limba de pe Sena
Ne vorbea despre cultură
Ne simțeam cuprinşi de tema
Aventurii din natură
De o rară frumusețe
Elegantă şi distinsă
O visam în tinerețe
Ca pe-o flacară aprinsă
Limba dulce de pe Volga
Din poveşti şi basme ruse
Ne-o preda Ţurcanu Olga
Prin tratatele impuse
Însa doamna de la rusă
Având har, dezinvoltură
Ne-nvăța ca limba-i pusă
S-accesăm marea cultură
Pe Stătescu n-am sa pot
Să-l exclud din a mea viață
Ne-nvăța să facem sport
S-avem zâmbetul pe față
Dar un loc aparte-n mine
Doamna Gibea l-a indus
O iubeam cum se cuvine
Dar la nimeni nu am spus
Ne-nvăța la sociale
Lucruri de regim impuse
O sorbeam din ochi agale
Şi-o iubeam pe sub ascunse
Profesoarei de desene
Păpuşica poreclită
Îi făceam glume nedemne
De o bună conduită
Un coleg ce n-a luat zece
I-a pus clei pe taburete
Iar când a-ncercat să plece
I-am văzut forme discrete
Un echer ce bunăoară
Sta pe tablă să lucreze
Un coleg cu-o lungă sfoară
L-a legat să-l manevreze
Când a vrut să deseneze
Păpuşica cu renume
A-nceput să defileze
Un echer ca o minune
I-am citit pe față spaima
Neputând echerul prinde
Iară noi râdeam cu faima
Unor dirijori prin unde
Muzica minunea lumii
Mi-a fost veşnic o canonă
Neputând cânta luminii
Dintr-o tară zis-afonă
Ca să iau o nota mare
Mă-nscriam la corul clasei
Şi mimam piesa-n cântare
Ca să-i fiu pe plac Taisei
Într-o zi un muritor
Un coleg din internat
A voit în dormitor
Ca să-şi ia ceva uitat
Uşa era încuiată
Când plecam cu toți la carte
Prin tablia descleiată
Ne târam cum nu se poate
În timp ce intra pe coate
Internistul Năglăbiță
A primit un şut în spate
De la domnul Negoiță
Supărat de întâmplare
Că n-am spus cine-a-spart sala
Ne-a pus uşa în spinare
În careu cu toată şcoala
Ca pedeapsă şi mai mare
Să ne fie-nvățătură
Am luat nouă la purtare
Din această tevatură
Viața mea din internat
N-aş putea s-o uit vreodată
Şi ar fi mare păcat
În a vieții mele roată
Domnişoara Pogăceanu
Pedagog de modă veche
Ne ținea din scurt tot anu’
Să nu fim într-o ureche
Vasilescu pedagoga
Cea frumoasă şi cochetă
Când îl invățam pe Goga
Ne-a fost mamă indulgentă
Iar Stoicescu doamnă mare
Se făcea că nu observă
Că iubeam la domnişoare
Pe Capela cea superbă
Dirigintele de an
Pshiholog iscoditor
Era Sever domn Morjan
Un bărbat impunător
Radia respect şi teamă
Când cădeam în rătăcire
Trecea drept un prof de treabă
De erai elev subțire
N-am putut uita vreodată
Pe a vieții mele spiță
Un director ca un tată
Cum a fost domn Negoiță
Dumnezeu să-l ocrotească
În grădina sa cu îngeri
Pentru fapta pământească
Ce-a făcut-o pentru tineri
Şi acum a venit vremea
Să ne-ntorcem în prezent
Să ne bucurăm aievea
Că ne-am strâns pentru-un moment
Să oprim timpul pe cale
Din albastra veşnicie
Să turnăm vinu-n pocale
Şi să-l bem în veselie
Că de mâine curge iară
Într-un ritm necontenit
Pe a lumii sfântă scară
Spre reperul infinit
Iară noi frunze de toamnă
Vom fi duşi de vântul sorții
Spre genunea diafană
Din împărăția nopții
Vom lăsa în urma noastră
Amintiri rătăcitoare
Ca şi pasărea măiastră
Ne vom stinge în uitare
În momentele solemne
Cei ce-n urmă vor rămâne
Îşi vor aminti pesemne
C-am trecut şi noi prin lume
Vom fi nume-n pomenire
Pe-o bucată de hârtie
La o sfântă mânăstire
Dacă va mai fi să fie
Iar când timpul se va scurge
Inundând valea genunii
Orice urmă se va şterge
Din memoria luminii
Va fi cum nici n-am fi fost
Prin oceanul de lumină
Scânteieri fără de rost
Pe a cerului cortină
002387
0