Poezie
Impostorul
3 min lectură·
Mediu
Un impostor e tragica poveste
A unui ins lipsit total de Dumnezeu
E cel nedrept și cel ce vrea și este
Un fals ușor de dovedit la apogeu
Un impostor e cel ce vrea să fie
Prin munca altora un semizeu
E o rușine pentru omenire
Cum e credința pentru un ateu
Un impostor e cel ce vrea sa pară
Un supraom pentru colegii săi
Considerându-se o piatră rară
Și în real fiind numai noroi
Un impostor e cel ce nu acceptă
Ca un coleg să fie de elită
E cel ce zilnic spune și repetă
Că un savant ca el nu mai există
Un impostor e cel ce vrea s-ajungă
Prin munca și sudoarea altor frați
Să aibă cu gramada bani în pungă
Să fie cel mai tare din Carpați
Un impostor e cel ce vrea să-ți spună
Că fără el nu poți să mergi departe
Și nu te poate nimeni să te pună
Pe locul care-l meriți după carte
Un impostor prin magice cuvinte
Dă să-nțelegi că este cel mai bun
Că tu nu poți s-ajungi deși ai minte
Mai sus ca el mergând pe-același drum
Un impostor prin mrejele țesute
Vrea să obțină sume mari de bani
Strivind în cei din jur orice virtute
Inoculându-le că sunt prea slabi
Un impostor se crede că pe toate
Le știe din născare fără gânduri
Iar prin răspunsuri neargumentate
Voiește să braveze printre rânduri
Un impostor te face ca să taci
Când iși asumă rodul muncii tale
Și uneori te pune ca să-i faci
Elogiul vast al furăciunii sale
Un impostor e cel ce se preface
Că suferă pentru poporul său
Când în esență viata nu-i dă pace
Până nu-l mânie pe Dumnezeu
Un impostor e cel ce vrea să facă
Pentru mărirea sa exagerată
Un joc murdar făcându-i ca să tacă
Pe cei din jur ce trena sa o poartă
Un impostor prin felul său de-a fi
Întunecă a soarelui lumină
Frânează mersul către galaxii
Și viața omului de rând senină
Un impostor n-ar fi în jurul nostru
De nu l-am tolera din nepăsare
Dacă i-am pune firii lui căpăstru
Și l-am strivi pe-a lumilor cărare
Un impostor există cu dispreț
Și din dorința unora din noi
De-a parveni mai sus cu orice preț
De-ar fi oricum să treacă prin noroi
Astfel de inși sunt pui de impostori
Ce vor s-ajungă sus fără de muncă
Ca să ne fie nouă bravi păstori
În timp ce noi ne chinuim pe luncă
Un lucru cred că nu-l știu impostorii
Că noi îi știm că sunt niște lichele
Că ne provoacă scârbă și-s notorii
Abjectele mijloace de putere
Dar într-o zi când nu vom mai dori
Să suportăm pe impostori ca pleavă
Vom curăța pădurea dacă vom voi
Să fie mai curată astă țară
Mă adresez celor cinstiți din lume
Pe impostori să-i scoată din cetate
Să nu-i mai lase munca să le-o fure
Să fie duși pe undeva departe
Să fie aruncați într-o genune
Ca pe gunoiul cel mai detestat
Să li se ducă urma fără nume
Iar stirpea lor să piară ne-ncetat
Mihail Buricea
001236
0