Poezie
Lăbuș
unui câine mai bun decât un om
1 min lectură·
Mediu
La noi, la bloc, s-a pripășit un câine
de undeva din locuri fără nume
cum m-a văzut s-a atașat de mine
și m-a ales stăpân pe-această lume
Cum Dumnezeu în grijă mi l-a dat
l-am îndrăgit, mereu fără-ncetare
cu numele Lăbuș l-am botezat
în mersul vieții mele pe cărare
Oriunde prin oraș eu rătăceam
mă însoțea adesea, generos
iar dacă într-o casă pătrundeam
mă aștepta la poartă bucuros
La ușa casei noastre poposea
în zilele cu ploi sau cu ninsori
cu dragoste deplină ne păzea
în fiecare noapte până-n zori
Dar într-o zi un om necunoscut
lipsit de suflet și de omenie
fără motiv pe câine l-a bătut
lăsându-l fără vlagă-n agonie
Trei săptămâni în șir l-am îngrijit
rugându-ne ca să se facă bine
dar într-o zi de toamnă a murit
cu ochii-n lacrimi ațintiți la mine
Într-o pădure-apoi l-am îngropat
când noaptea s-așternea peste cetate
și sufletu-mi era îndurerat
iar stelele luceau pe cer departe
Mihail Buricea
002.638
0