Poezie
Eu am lăsat, acolo, casa mea străbună
1 min lectură·
Mediu
Eu am lăsat acolo casa mea străbună
să străjuiască noaptea cerul plin de stele
pădurile adânci cu fagi din Valea Bună
în amintirea veșnică a mamei mele
Eu am lăsat acolo meri și peri în floare
ogrăzile cu pruni zemoși de pe Spinete
albastru cer senin și turma de mioare
copilaria mea și fetele cochete
Eu am lăsat acolo în morminte sfinte
să curgă-n viitor mereu prin noi destine
pe toti strămoșii buni ai mei de mai-nainte
ce-i pomenim la sărbători cum se cuvine
Eu am lăsat acolo școala mea primară
învățătorii mei transpuși în cimitire
și bâlciul care-n fiecare nouă vară
de S\'ânt Ilie trece iară-n amintire
Eu am lăsat acolo păsări cântătoare
prin crânguri și livezi de pruni să ciripească
și felul cum la fiecare sărbătoare
știa măicuța iară să ne primenească
Eu am lăsat acolo raiul vieții mele
plecând spre zările cu vise-naripate
și-am eșuat în nesfârșite teoreme
cu ipoteze false și gândiri abstracte
002539
0