Poezie
Ãla la beci, ăla la beci!
3 min lectură·
Mediu
Aveam cam patru cinci ani
și ne jucam în țărâna de pe drum
La noi în Glod
prin fața casei bătrânești
treceau oameni
la deal și la vale
la muncă sau de la muncă
și te trezeai că te-ntrebau:
-Bă, puță, al cui ești ?
-Al lu’ Ion al Ionicî
răspundeam eu timid
-Ce mă tu ești zăpârstea ?
-Eu nu sânt zăpârstea, eu sunt Mihai
-Măta unde e ?
-În bucătăria de vară
face demâncare
-Bă strânge-te-ar măta-ntre picioare
spunea malițios
și hodoronc-tronc câte unul
-Ba pe tine, ba pe tine
răspundeam eu necăjit
Odată din vale pe la Nița Sârbului
venea grăbit un om mic de statură
cu niște pantaloni largi de dimie
având un petic mare și negru în fund
cu cămașa de cânepă ruptă și ponosită
nebărbierit
cu o pălărie pe cap cu borul lat
desculț și cu tălpile late
disproporționate cu înălțimea sa
Venea în urma unei turme
de trei capre și două oi
Când s-a apropiat de noi
a strigat cât l-a ținut gura :
-Bă, intrați în obor că vă-mpung caprele
-Bă, n-auziți ?
Că vă bag la beci !
Când am auzit de beci
am fugit mâncând pământ
pe la spatele casei
ascunzându-ne
printre lemnele de foc
rezemate de un dud
bătrân și găunos
Când am auzit de beci
îmi și imaginam beciul
de sub casa noastră
întunecat și răcoros
unde credeam că se află babaul
cu care ne speriau cei mari
când nu eram cuminți
După aceea
cum îl zăream pe drum
apropindu-se de noi
intram în panică
și fugeam ca potârnichiile
care pe unde putea
strigând cât ne tinea gura:
-Ãla la beci, ăla la beci!
După ce credeam
că se-ndepărtase destul
din dreptul casei noastre
ieșeam în drum
și continuam să ne jucăm
ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic
Când am crescut mai mărișor
și mă duceam la biserică de Paști
mare mi-a fost mirarea
când l-am zărit
pe Ãla la beci cum strângea
cam cu forța
ouăle roșii
cu care luau oamenii paști
și le punea într-un coș de nuiele
Speriat de întâlnirea cu Ãla la beci
cu glas tremurând
am întrebat-o pe mama
care mă ținea strâns de mână :
-De ce ne ia ouăle roșii Ãla la beci ?
-Ce vorba e aia Ãla la beci ?
E clopotarul bisericii
Ion al Porumbicî
poreclit Peneș
strânge ouăle roșii pentru popa
că așa s-a pomenit
aici la noi în sat
de când mă știu
002.379
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihail Buricea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 409
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 87
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihail Buricea. “Ãla la beci, ăla la beci!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihail-buricea/poezie/1738019/ala-la-beci-ala-la-beciComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.