Poezie
Am revenit, din nou, la mine-n sat
2 min lectură·
Mediu
Am revenit, din nou, la mine-n sat
In casa stramoseasca de sub munte
Si m-a cuprins un greu si lung oftat
Ca n-am gasit parintii mei prin curte
Eu stiu ca ei s-au dus departe-n stele
Dupa stramosii mei de mai-nainte
Ca sa revina-n lacrimile mele
La fiecare-aducere aminte
In podul casei m-am urcat cu teama
Si am vazut hambarele din care
Din zori si pana-n seara biata mama
Cara mereu la pasari demancare
Pareau acum de vreme-ntepenite
Sub capriorii falnici de stejar
Si parca asteptau sa fie folosite
Sa pregateasca mama turta pentru jar
Din loc in loc tot panze de paianjan
Au fost tesute pe nestigherite
In timp ce vremea se scurgea din an in an
In galaxia clipelor pierdute
Iar intr-un colt din podul casei noastre
Stinghere piese dintr-un vechi razboi
Asteapta parca clipele albastre
Sa tese mama haine pentru noi
Vartelnita de mult incremenita
Asteapta mana mamei cu rabdare
S-o puna in miscarea mult ravnita
Si ata s-o-nfasoare pe mosoare
Un piapten ruginit sub caprior
Ce scarmana la canepa sau lana
E condamnat sa n-aiba viitor
Sa nu-l mai tina nimenea in mana
O melita din lemn de carii roasa
Copilaria mi-o aduce aminte
Cand canepa era marinimoasa
Si ne dadea la toti imbracaminte
Cateva oale de pamant ciublite
Ma duc cu gandul inapoi in vreme
Cand pentru praznic erau pregatite
Pe vatra noastra la un foc de lemne
O maneca din iea mamei mele
Cusuta cu arnici si fluturasi
Sta agatata intr-un cui sub stele
In asteptarea mea de la oras
Un singur lucru pot sa-l fac si eu
Ca sa-mi gasesc cadenta cuvenita
S-alerg ca sa-l gasesc pe Dumnezeu
Sa-mi mangaie suflarea rascolita
Mihail Buricea, Pietrari
001437
0