Arhanghelul Mihail

Într-o noapte profundă cu lună plină un înger albastru a poposit la poarta visului meu spunându-mi că este arhanghelul Mihail Era imbrăcat în flori de nufăr pe cap purta o coroană de spini ce radiau lumini multicolore În picioare purta sandale diafane ce semănau cu două nuci de cocos în mâna stângă avea steaua polară în mâna dreaptă crucea sudului legate printr-un imens curcubeu sustinând întregul Univers Cu teamă și uimire l-am intrebat: -De ce te-ai oprit la poarta sufletului meu? -Ce înseamnă toate acestea? Cu glas de foc ca un tunet prelung mi-a zis: -Am venit să-ți amintesc ca eu sunt începutul și sfârșitul sau cum spuneti voi, alfa și omega, iar tu nu ești altceva decât o clipă de timp din veșnicia mea -Dar ceilalti semeni ai mei, cine sunt? -Fiecare, dupa numele și destinul său, este un strop din curcubeul acesta iar odată cu stingerea ta se vor stinge și ei scufundându-se în marea de-ntuneric ștergându-li-se orice amintire Un cântec prelung de cocoș se auzi în miez de noapte un fulger apocaliptic prefăcu îngerul albastru si curcubeul într-o puzderie de cuante lasând în urma lor o dâră diafană de lumină în timp ce alfa se confunda cu omega ca și când nimic n-ar fi fost vreodată