Asist la marea trecere de vreme

Asist la marea trecere de vreme într-un șuvoi de clipe-n agonie ce curg în moarte și în teoreme cu ipoteze despre veșnicie Mi-e sufletul cuprins de disperare că nu găsesc menirea vieții mele și nici răspuns la marea întrebare a dăinuirii noastre printre stele Cu cât gândesc mai mult la existență la scopul ei real în Univers cu-atât eu rătăcesc în suferință și eșuez în struna unui vers Din perspectiva vieții este sumbră a morții consecintă-ntunecată la care de gândești rămâi în umbră lipsită de lumină-adevărată Oricum ai lua-o viața n-are sens nici dacă veșnic ai trăi sub astre nici dacă te-ai opri mereu din mers topindu-te în valurile-albastre Dar dacă asta este soarta noastră să suferim în agonie și extaz va trebui ca pasărea maiastră să zăbovim puțin pe-al lumilor talaz Va trebui să suferim angelic cu orizontul morții-n disperare și cu absurdul vieții ipotetic pe neștiuta timpului cărare Va trebui ca și Isus să ducem povara pe Golgota-a crucii noastre crezând că după moarte o să-ncepem o nouă existență printre astre