Nostalgie

De ce plecat-am dintre voi în toamna-ceea timpurie? Să fi rămas păstor la oi să fi rămas să leg la vie De ce-am urmat al stelei drum spre sferele necunoscute învăluite-n negrul fum și de primejdii însoțite? De ce-am privit mereu în sus spre zorile nemaivăzute? Să fi rămas copil supus la noi să fi rămas la munte De ce-am visat necontenit spre lumile atemporale? Să fi rămas neprihănit la voi să fi rămas pe vale În drumu-mi dur către zidar eu am pierdut surâsul mi-i viața muchia de zar și-i recunosc doar plânsul De-aceea m-aș fi vrut acasă alăturea de oameni teferi în lumea mea mărinimoasă de vechi Pietrari și de luceferi