Tu ai sosit în universul meu de vise

Îți mulțumesc frumoasă și distinsă doamnă Cum ai venit în viața mea surâzătoare Atunci când eu intram în cenușia-mi toamnă Sub cerul luminat de stele trecătoare Tu ai sosit în universul meu de vise Când rătăceam stingher prin grele labirinturi Așa cum rătăcea de ani pe mări Ulise În arca sa mânată-n larg de negre vanturi Tu ai aprins în inima-mi îndurerată Un dor de-a merge mai departe printre astre Cu tine draga mea prin lumea-ntunecată Călăuziți în timp de visele albastre Frumoasă doamnă te-aș ruga sa iei aminte Să nu mă duci pe căile nesăbuite În valea plângerii lipsită de cuvinte Că am să plec din viața ta pe nesimțite Atunci mă voi retrage-n patria tăcerii Acolo unde-am fost mereu pân’ te-a cunoaște Mă voi preface într-un munte al durerii În drumul meu rătăcitor spre miazănoapte Dar eu aș vrea ca să rămâi fermecătoare Să fii în viața mea icoana cea divină La care să mă-nchin în răsărit de soare Cât voi mai fi cu tine-n marea de lumină