Poezie
Știri, eu, iarăși eu și Speranța
3 min lectură·
Mediu
Știri, eu, iarăși eu și Speranța
Pentru astăzi avem știri coapte
Sub suta de grade Fahrenheit
Și Speranța osândită ce transpiră
Sub tricoul semnat: MAMBRÂK
Visând ploaie ce denaturează ceața...
Sperăm cu toții la ceva mai bun
Dar habar nu avem
Cum să menținem ce obținem
Și întreb profundul meu
Aflat la celălalt capăt de infinit:
- Ce vom face dacă Speranța ia concediu,
Dacă își dă demisia și pleacă la Constanța?
- Plecăm și noi acolo îmi răspunde
Reflecția din oglinda virtuală.
- Și ce vom face?
- La sigur că nu vom lua autografe
Plătite dinadins pentru a unge orgoliu
Din noi cu cremă de soare
Să nu aibă arsuri psihologice
De fapt, nu știu ce vom face dacă
Pleacă Speranța, îmi dai un minut de gândire.
- Îți dau! Îi răspund și o lacrimă
Pleacă eliberată din infinitul ochilor,
Nici nu știu dacă-i lacrimă sau sudoare
Nu știu dacă e eliberată condiționat ori
O fi dat demisia sau a luat concediu
Pentru a pleca în neant, Purgatoriu
Sau la Constanța, nu știu, nimic.
Urlă inconștientul în craniul însetat
De știri, de absolut, de moarte
Îmi e sete de cireșe coapte
De sângele lor scurs în compotul
Pe care îl servesc acum
- Închin în cinstea ta, Encefale!
Am servit atâtea sentimente
Pentru a păstra tratatul cu inima.
De ce n-aș servi și pentru tine?...
- M-am gândit
Îmi răspunde peretele sufletului meu
Vom chema un campion pe nume Credință
Și o va lua de soție pe Speranța
Și posibil că vor veni să locuiască aici
Nu știu la sigur dar sper...
Sper că într-o zi va avea loc o minune.
Și toate crizele din lume vor înebuni de gelozie
Purtată contra iubirii adânci dintre-
Speranța și Credință.
- Stop ! nu fi naiv, nu e posibilă
Această uniune... deși ar fi fain.
Trezește-te! Ai uitat că:
Trăiești în secolul XXI
Aici și acum realitatea e dură
Vreau să spun că pași spre bine sunt inhibați
Și nu știu ce îi reține de a merge spre fericire eternă
Ce îi stopează în astă lume imposibilă
Ce? Cine? De ce?
Posibil că nici nu contează
Deci schimb subiectul
Avem și alte știri decât discursul cu mine însumi...
Razboinicul Făt -Frumos din lacrimă anunță
Că va face un turneu internațional
În inima fiecărui din noi ne va cânta
Deci propun să ne ducem la concertul de muzică folk
Cu câte un buchet de crini imperiali
Deschiși asemeni unei inimi deschise
Pentru a primi iubire cum primește
Pământul razele soarelui
Mama- pruncul la sân
Eu- zâmbetul tău...
Tu- poezia mea.
...
011.520
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihai Tocaru
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 430
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 72
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihai Tocaru. “Știri, eu, iarăși eu și Speranța.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-tocaru/poezie/14009687/stiri-eu-iarasi-eu-si-sperantaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Cred ca trebuie sa revii asupra versurilor si poate ajungi la substanta lor scapand de balast. Realul pare a domina eul si poeticul se pierde, dar sunt sigur ca poti sa deslusesti glasul sinelui.
Succes!