Poezie
Alb
2 min lectură·
Mediu
iubesc, trăiesc, muncesc să cuceresc
inima ta de fier... rugină nu oțel
inoxidabil cred.... dar sorry, eu ce văd?
o mască ce o porți atunci când ești cu mine
și...eu...hei...cine-s eu?
răspunde...?!
și după fusta mamei nu te mai ascunde...
căci nu este cazul, să-ți fardezi obrazul
cu minciună, grame de amăgiri
sunt sigur că ai și alte însușiri
dar poate că greșesc...
mai știi eu ce gândesc...?
că... eh! chiar nu contează
mai bine ia un pix și notează
cuvânt format din patru litere:
ADIO
l-ai notat?
ce mai aștepți?
...un rece pat te va înțelege și va crede
că ai și tu ceva regrete... dar, e în zadar
tu chiar nu vezi?... sau poate că nu crezi?
unde ai ajuns? un piept străpuns
își caută șansa în spitalul cu numărul 14
dar cine știe de va fi unul în plus sau în minus
mâine când soarele îți va săruta obraznic
obrajii albii ca versul alb și invers...
... cine știe că ai pierdut ultimele clipe în așternutul ud
cu lacrimi de cristale violete?
nici chiar eu... încă o sinucidere
mai cade una dintre fete,
a mai zburat un înger negru deasupra
spitalului cu numarul 14.
.
P.S.
o luam de la început sau îți place acest
Happy end ? ! :(
001378
0