Poezie
Răceală
1 min lectură·
Mediu
Vedeam că vine timpul bun
Și credeam ca un nebun:
În începutul de primăvară
În vremea caldă de afară.
Mă înșelam însă amarnic
Ah! Cât eram de jalnic!
Că am răcit ieșind afară
Prost început de primăvară.
Vântul m-a atins se vede
Cu aripa și se crede
Că atunci când te atinge
Sănătatea ta va plănge.
Vând bezmetic de primăvară,
De ce naiba-i venit în țară?
Stăteai mai bine pe la mare
Te cociai sub roșu soare...
Cum ne-ai amăgit pe noi
Nici ninsori și nici ploi,
Doar mult soare și speranță
Ai avut tu cutezanță:
Să prostești mulțimea toată
Care a ieșit să vadă
Flori în câmp și păsărele,
Muguri mici pe rămurele.
... Sunt finalul consecinței
Vinovat supus dorinței
De mărire, libertate
Am uitat ce scrie-n carte:
Că vântul de primăvară
Te cheamă să ieși afară
Dar odată ce-ai ieșit
Cap să ai, fii pregătit!...
Bravo natură, m-ai păcălit
Din vina ta, eu sunt răcit...
024073
0
GP