Poezie

imnul galagiei

1 min lectură·17 aprilie 2011

Mediu

IMNUL GÃLÃGIEI

Gălăgia inundă, încăperea spațioasă

Și nimeni nu se poate concentra

Și ce din toate acestea o să iasă?

Când in sesiuni, examene vor da.

Mă intreb de acum, oare se merită?

Să facă gălăgia -subiectul neînțeles

Pe mine ,unul, ea mă irită,

Dar oare am, eu de ales?

Și brusc,ușa din spate se deschide

Și cineva își făcu a sa prezență

Iar gălăgia, în sine se închide,

Oare cine e acea excelență?

E doamna profesoare în ființă

Și vine să țină un nou curs

Dar noi nu avem acea dorință

Și totuși pe un scris lung ne-am pus

E gălăgie și din nou tacere

Și fiecare își mai notează ceva

E drept că trebuie putere

Și curaj pentru a învăța,

Ca să extragem esențialul ,

Din tot ce ni-se spune

Ca să imbogățim arsenalul

Cu informație ,,pe bune,,...

Finalul lecției oprește

Și scris și ,,vorbă,, și discurs.

Gălăgia iar pornește

Și mulți la pauză s-au dus.

Dar iar revin și iar pornește

O altă lecție ,,uitata,,

Și iar salută,iar grăieșt

Așa cum fosta și altădată...

001.439

Mihai Tocaru. “imnul galagiei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-tocaru/poezie/13977887/imnul-galagiei

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.