Proză
Doresc job permanent
(acolo de unde a fost ruptă bătaia)
1 min lectură·
Mediu
Scuzați-mi vorba proastă, când terminăm futaiul?! Versat la dat în stambă tot fac negoț cu Raiul...Trântesc pe masă ortul; aceiași sfinți de fițe îmi vin cu marfa veche: o viață făr' de țâțe.
Lăsat pe ațe-n jos, pe plaja din Mamaia, mirat a mia oară de asta și de aia, re-nvăț naivul mers. Ca mai apoi să fug. Sătul de mestecat, cam obosit s-o sug...
Prin visul fantezist și mic, de promovare, îmi trec femei cu barbă și pachidermi cu pânze. De la Registratură, arhanghelul cutare - visând și el, spurcat, la felurite brânze - amână iar răspunsul, la nicio întrebare. (Doar n-o să stea la dreapta-I un pui de porc de mare...)
Cred c-am să fac, de-al dracu', încurcătură-n sfori, când are să se-ntâmple, să vină iar sorocul. Voi trage-adânc în piept, forțând, cumva, norocul - preț de fro două ceasuri - pustiul dintre nori.
Musai c-or să trimeată un tehnic heruvim,
cu niște șurubelniți, să vadă: care-i baiul? Eu am să-l țiu de vorbă, numa' să-ntreb senin: "scuzați-mi limba proastă, când terminăm futaiul?"
(Mariței Sava, născută Miraș)
001433
0
