Poezie
Și la sfârșit nimic
1 min lectură·
Mediu
Am continuat să rămân nemișcat pe scaun
deși tramvaiul ajunsese la capăt
neîndrăznind să tulbur liniștea precară
ce abia se stabilise în celule.
Tot drumul
ochii mei
încă mijiți
au urmărit
cursa nebună a lui
Camus pe lângă șine.
În fiecare stație
se întindea pe asfalt
cu fața în sus
cu mâinile pe piept, respirând greu.
Îmi zâmbea.
Era un zâmbet
care încerca să ascundă tremurul
picioarelor
brațelor
temerea
dacă tramvaiul nu va porni din nou
ordinea lucrurilor va fi dată peste cap.
În așteptare
după o zi ploioasă
grupați ca pe o sârmă de covrigi
oamenii
se uscau la focul stelelor
privind
cum luna mustind de clorofilă
ne recunoaște după mirosul de grafitti proaspăt
după cum
ne priveam ca doi tovarăși de drum ireali
amândoi plecați în căutarea tempoului pierdut.
001.655
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihai Marian
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 131
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 33
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihai Marian. “Și la sfârșit nimic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-marian/poezie/14110534/si-la-sfarsit-nimicComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.