Poezii

treci în fiecare dimineață pe lângă mine cobori la metrou urci în tramvai sau în mașina personală nu contează întotdeauna treci pe lângă mine. cumva mă întâlnești peste tot. sunt omul care

cred că așa aștepta și Cousteau în batiscaful său scufundat în albastru puțin claustrofob puțin blazat încercând să-și conecteze mintea la marele rechin alb să corecteze

Singurătatea începe odată cu bucata de covor de la intrare, cu zgomotul cheilor vârâte în broască, sau poate că a început totuși de la acel câine care zăcea lovit în mijlocul străzii, cu

În mijlocul camerei cutii rămase de la tot felul de lucruri stau îndesate cu fâșii de amintiri: magneți de frigider cd-uri cărți butoane de panică teniși vechi telefoane cu inbox-ul plin

Nu renunța la ticuri, la fixații. Continuă. Continuă să încalți pantoful stâng mai întâi, să așezi tricourile verzi dedesubtul celorlalte. Așază discurile, dvd-urile din colecție și cărțile nu

Am continuat să rămân nemișcat pe scaun deși tramvaiul ajunsese la capăt neîndrăznind să tulbur liniștea precară ce abia se stabilise în celule. Tot drumul ochii mei încă

Mă simt o sută de mii de oameni care strigă #rezist. În trupul meu se discută și se fumează. se face schimb de idei proletare, corporatiste. Vreau să strig, fumul îmi arde