Mihai LEONTE

Chiar de va trebui să plâng Nu cred ca voi putea s-o fac Mă va stăpâni un tainic gând Și cred, va trebui să tac. Mormântul rece, nicidecum Nu mă va face să mă sperii Aș vrea să merg pe

Nu mai reveni! Tăcerea îndelungă Și gândurile tale absolute, reci M-au înveninat ca să-mi ajungă De-acu-nainte secole întregi. Iubeam în tine surâsul, tinerețea, Expansivitatea prea

Senzațional, am cucerit o nouă cotă Spre piscul muntelui înzăpezit Neliniștită natura se revoltă Cum, omule de ai îndrăznit? Dormi uriașule, de ce te agiți? Te dor încheieturile de stâncă, Nu

Caut minunile în plante Sau poate în inima ta. Lumina pe piscurile înalte, Minune este însăși realitatea. Minune este și când tac În fața unei persoane feminine Și nu știu ce să mai fac? Ne

MOUSE LIVER…autor Mihai LEONTE Cazurile de ciroză au îngrozit lumea. Un anonim a luat spre cercetare aceste cazuri. Tipul se numește Fell Sool care s-a gândit cum ar pute regenera ficatul

Mesajul poetului Mihai LEONTE pentru anul 2011 Dragii mei prieteni și cunoștințe din spațiul virtual, iată că am reușit să ajungem la poarta Noului An 2011. Îl vom întâmpina ca și pe anul 2010

SPIRITUL COPILÃRIEI Oricât vom încerca să spunem că numai suntem copii, nu vom putea să ne despărțim de ceea ce am trăit în copilărie. Foarte mulți psihologi au

Te aștept să vii cu mersul grațios, Spre mine zâmbitoare și splendidă, Totul mi se pare enorm de grandios, Ființă de gheață ce rămâi candidă. Te ascult în nopțile târzii de

Când ceasul va bate aspru-n noapte Trezind spirite, prelungind clipe, Ascultă văzduhul, ale lui șoapte Încunună-te toată-n tulipe, Vei fi frumoasă cu roșu carmin, Înfășurată în astfel de

Pentru tine ce-i mai scump în lume Aș cumpăra la orice preț, Fericirea mea n-ar avea nume Și totul mi-ar părea măreț. Iar tu surâzând în lumina-nserării Timidă nu știu din ce motiv, Curând

Caut adâncimea, Ca pe o hrană necesară, Iubesc adâncimea, Ca pe o fată sprințară. În adâncime mi-am plasat, Toate visurile mele, Precum astronomul, Își are visul la stele. De

NOUA CENZURÃ! În umbra pereților de unde, Al unui P.C.destul de inocent, Un tăietor de scrisuri se ascunde, Adminul puternic, rezistent. El taie totul, nu-i convine, Că cineva a scris mai

ELOGIU S-au rupt enorme bariere, Și-a năvălit lumina, În mijlocul acestei ere, Te-ai ivit CRISTINA. În haosul de nedescris, De voioșie plină, Triumfătoare ai descins, Angelică

Mă joc. Cuvinte indirecte Arunc oricui. În serios, în glumă Purtarea mea n-o știu de bună Nici versurile cum sună, Concrete. M-astâmpăr. Oare, crezi? Că jocul ăsta-l voi sfârși Și

Mă prinde din urmă cu pași măsurați Un vânt, o briză de mare sau de munte Ușor se apropie, arbori nu vă legănați! Toate vor trece. Sunt chestiuni mărunte. Tulpinile voastre în infinit

Din îndepărtate bolți astrale Lumina ta la mine a ajuns, Imense gânduri personale Atracției tale le-am supus. Orbita mea își schimbă sensul Într-o direcție încă imprecisă, Dar calea

Când plânge inima-n durere, Și o cuprinde o vrajă amară și adâncă Caută-ți o altă putere, Și printre suspine tu cântă. Spre piscuri pline de zăpezi Cu elan te avântă Natura poți ca s-o

~~~~~~~~~~~~~~ În inimă sunt, optimist În tot ce fac, în ceea ce scriu Mi-e totuși stilul pesimist Să mă descurc vezi că nu știu. *** Dar apropie-te de soare Ce este-n eclipsa totală Să facem

Cu vârful spânzurat de nori Înfruntând nori de furtună Privind galeș nopțile cu lună Din inimă-i se nasc vâltori. În noapte tulnicul voios răsună Săpând în inimă adânci fiori În sat și

UNEORI. . . Buzele încă îmi ard Doar amintirea ți-o păstrez Când uneori pe gânduri cad, Pe tine iarăși te visez. Da, te păstrez în amintire Intactă, chiar și parțial, Când în vreo clipă de