Cuvintele din mine
nu mai pot fi nici măcar șoapte,
mă simt un pustnic
și parcă sunt înghițit de ape...
parcă nu sunt!
Și visele-mi sunt deșarte,
pierdute în eternitate.
Tăciunii din
Ce bine că a revenit
prietenul meu
cu un gând îmbucurător de sinucidere...
acum ne vom pierde iar
timpul
rătăcind pe străzi
sau povestindu-ne
despre anonimatele noastre
în compania unui
nicotina-n unghii,
o floare, un carlig
de care-mi agat iluzii:
Ma scurg din nor in ceara
ma apasa, ma apasa
o mireasma alb-albastra-creata,
o durere-ntr-o coasta-coapsa.
(rulez din
Prin cheaguri de sînge
îmi tîrăsc pașii dimineața
spre gura uscată
pentru a putea rosti cuvinte.
Balena Albastră
a plecat în larg și nu se mai întoarce
iar eu nu mai am puterea viu să mă
de ieri,
am un pește în burtă
care se zbate zicându-mi că-l țin pe uscat.
am încercat
cu o cafea dimineața,
țigări la prânz,
droguri la apus,
iar noaptea,
cu un vin roșu, sec,
gândul de la
MG