Poezie

Inchipuire

1 min lectură·10 martie 2006

Mediu

Mă simt de parca as pluti

Pe cerul lin si plin de stele

Și-ncerc sa scap de aste ganduri

Ce mâna simțurile mele,

Spre-o dulce amăruie clipa

In care inimii voi spune:

Lasa-ma-n pace tu,

Închipuire a minunii,

Tu glas al veșnicei iubiri.

Cu ce-am gresit

Spunandu-ți tie

Că am întâlnit un soi de fata

Ce-n mintea mea eu o aseman

Cu-n stol de paseri călătoare,

Cu-n munte al cărui înălțimi

Nu-l pot ajunge cu privirea,

Dar totuși cred că-l pot cuprinde

Cu un pas firav de sărutări,

Pe ochii-i limpezi ca izvorul rece,

Pe buzele-i un câmp de flori,

Pe gatul ei firav precum al crestelor

Si sanii-i moi trecuti prin roua diminetii.

001.752

Mihai D. Novac. “Inchipuire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-d-novac/poezie/170307/inchipuire

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.