O zeamă de... cuvinte (40)

* Nimeni nu poate pune bețe-n Roata… Vremii.. * Omenirea parcurge calea de dezvoltare de la om primitiv - la zeu-astronaut. * Viteza reduce distanța, dar deseori și viața. * Omul fără scopuri își irosește zilele cu fleacuri. Uită că n-are două vieți. * Unii oameni se aseamănă cu titirezul. Sunt porniți de alții. * Oamenii calcă Pământul în picioare și vor ca acesta să nu se revolte (să nu se cutremure de povara lor). * Tot ce-i viu egoist este. * Copiii îmbătrânesc părinții, dar întineresc buneii. * Medalia două fețe are. Iar omul – mai multe. * Omul moare, cuvântul trăiește. * Când zeii s-au dus, fotoliile au fost ocupate de drăcușori. Până în ziua de azi. * Și animalele gândesc. Dar nu vorbesc… omenește. * Cucoșul cântă, găina cârâie. Când trebuie și când nu. * Mintea umană are o bună calitate - uitarea, unica salvare de stres. * Toți dăm cu oiștea în gard, dar nu în același. * Sănătatea-i pe malul mării. Du-te și ia-o. * Mânca litere. Nu era canibal. * Gazeta e oglinda zilei, fila de mâine a Istoriei. * Sinceritatea ridică autoritatea, dar divulgă secretul. * N-are rost să-i spui prostului pe nume. * Teoria veche e greu de înlocuit cu una nouă, deoarece vechiul rădăcini adânci are. * Polițist la domiciliu – nevasta. * Femeia și bărbatul – cutie cu chibrituri. Se aprind la prima atingere. * Când bărbatul ține soața sub călcâi, ea zice că-i despot. Dacă n-o ține, în ochii ei el este cârpă.