O zeamă de... cuvinte (32)

* Pământul se învârtește. De aceea unii au amețeli. * Poporul e ca un munte. Nu-l clintești din loc, dacă-i monolit. Iar dacă-l dezbini– poți să-l împrăștii în toată lumea. * Rachetele cosmice – scară la ceruri (la Dumnezeu). * Deșertarea deșertăciunilor de la depărtări de ani se vede. * Dacă vrei să știi, nu te rușina să întrebi. * Cunoașterea de la curiozitate începe. * Dacă nu muncești, nici muza nu-ți ajută. * După o zi de muncă și Soarele se duce la odihnă * Noaptea-i soră cu Moartea. * Legea mârșăviei – când vrei să nu dai ochii cu el, atunci îți iese în cale. * Când copacii se dezbracă, oamenii se îmbracă (și invers). * Viața-i scumpă. Dacă ar fi ieftină, n-am prețui-o. * Viața-i un ring – unii luptă, alții privesc. * Dacă omul ar avea două vieți, în a doua n-ar comite atâtea greșeli. * Trăim cum putem, dar nu cum vrem. * Omul – sclavul Timpului. * Dacă ar exista o limbă pe Pământ, ar fi mai puține neînțelegeri între națiuni (!?) * După cum casa nu se făurește dintr-o cărămidă, așa și opera nu se creează dintr-un cuvânt. * Cuvintele sunt ostașii Limbii. * Textul lipsit de semne de punctuație se aseamănă cu traseul fără semne de circulație. * Scrie, când ai ce spune altora. * Din fraze mici izvorăsc gânduri mari. * Frumusețea vieții constă în diversitatea ei. * În drum spre Dumnezeu te mănâncă sfinții, iar spre Olimp - criticii.