Am sa fiu cel ce nu simte, cel ce nu minte, cel
ce nu poate iubi, blestemat sa poarte aripi care-l trag
in jos, care-l opresc din zborul printre ingerii ce dorm
uitati de vreme pe la portile
Mergand prin genunea-ti de fier rosu, imi pare
cum desen vechi imi arati catre soare
ce-apune lin in rasaritul de ploaie
si colindă tacut prin pierduta bataie
Ce-n mine si libera din inima
