Poezie

Inimă fragilă

de Mihai Ana Liliana

2 min lectură·17 decembrie 2021

Mediu

Solitară, într-o grădină plină de miresme,

Pe umerii fragili îi atârnă un șal ușor,

Acoperind cu țesătura fină,

O frumusețe ca din basme.

Cu ochi de un smarald mai frumos ca iarba,

Dar care-și plâng durerea în fiecare zi,

Simte că parcă a trăit degeaba,

Negăsindu-și puterea de a mai zâmbi.

În zadar încearcă natura să o înveselească,

Cu zumzet de albine și cântec de privighetoare,

Cu zile cu soare și livezi în plină floare,

Fata-i acum lipsită de orice simț.

Degeaba îi arată florile atâtea povești frumoase,

Cu prinți, balauri sau prințese curajoase,

Voința a pierdut-o de mult în mâna lui,

Acum nefiind decât o epavă fragilă ,

Lăsată la mila vântului.

În fiecare zi, își pune inima la loc,

Împrumutând gingășie și transformând-o în foc,

Dar frumusețea naturii e trecătoare,

Și fata cade iar în lumea-i lipsită de soare.

Azi o petală, mâine o frunză adună,

Lipindu-le cu lacrimi pe frageda-i tulpină,

Trudind de zor să le apere de furtună ce o să vină.

Cu ochi și buze că niște nestemate,

Lumea o consideră un giuvaer neprețuit,

Dar nimeni nu știe cât a suferit,

Cu o inimă mult prea rănită ca să țină

În fața unui sentiment neîmpărtășit.

Mihai Ana Liliana (M.A.L.25.05.2020).

00599

Mihai Ana Liliana. “Inimă fragilă .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-ana-liliana/poezie/14159680/inima-fragila

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.