Poezie

Luptă cu trecutul

de Mihai Ana Liliana

1 min lectură·16 octombrie 2021

Mediu

De atâta mers am obosit,

Mă simt sleită de orice vlagă

Și mă așez unde pământu-n aur

Pare poleit,

De lumina slabă

A unui asfințit.

Mă las purtată de adierea

Ce mângâie copacul înflorit,

Acompaniată din depărtare

De glasul unei țitere

Ce îmi aduce alinare.

Mă așez la baza pomului, oftând

Și-mi las pleoapele să cadă

Peste ochii-mi obosiți de vânt

Și lacrimile vărsate într-o cascadă.

Un glas de privighetoare

Și suavul cântec

Al unui flaut de jad,

Șterg încet lacrimile ce obrajii îmi ard,

Vindecându-mi inima ce încă tare doare.

Cântecul lor atât de dulce,

Mă duce cu gândul în trecut,

La tot ce am și n-am făcut.

Trecut în care am alergat după himere,

Învăluite într-un fum auriu,

Vise ce într-un târziu

S-au dovedit a fi efemere.

Am căutat iubirea într-un bărbat,

Înainte de a mă iubi pe mine,

Trăgând cu dinții să-l pot ține

Într-un univers dezaxat.

De azi, însă, totul s-a schimbat,

Punându-mă pe mine prima,

Cu răbdare și cu mult efort

Luptând să îmi refac inima.

Mihai Ana Liliana 06.04.2021 M.A.L

00625

Mihai Ana Liliana. “Luptă cu trecutul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-ana-liliana/poezie/14158510/lupta-cu-trecutul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.