Poezie

Nisipuri miscatoare

de Mihai Ana Liliana

1 min lectură·17 mai 2021

Mediu

Sunt ca un nebun ce aleargă după iubire,

Pe o tablă imensă de șah,

Însă atunci când cred că o voi atinge

Dispare că fata morgana, într-un vârtej de praf.

Caut, cu disperare, un loc ferit,

În care să-mi înfig rădăcina,

Pe câmpul cu mii de dune de nisip,

Spulberate de vântul cel mai mic.

Mă rătăcesc în deșertul fierbinte,

Prinsă în nisipuri mișcătoare,

Însă buzele-mi arse de soare

Fredonează același cântec fără cuvinte.

Un cântec atât de lin și dulce,

Cântat cândva de flautul tău de jad,

Un sunet ce aduce,

Cu trilul păsărilor din pădurea de smarald.

Atât de lin,

Încât te face să te pierzi ușor,

Într-un vis plin

De iubire și de dor.

Dar e în același timp și otravă,

Fiindcă după ce îți spune pui inima pe tavă,

Te învârți amețită în loc,

Trezindu-te înconjurată de foc.

Cu un suflet prins în copci

Și corp zgâriat de stânci,

Ce dor tât de tare,

Încât e imposibil să respiri.

Și totul din pricina unui cântec,

Ce mi te-a scos în cale

Și m-a făcut să cad pradă

Farmecelor tale.

Mihai Ana Liliana (M.A.L. 08.03.2021)

00740

Mihai Ana Liliana. “Nisipuri miscatoare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-ana-liliana/poezie/14155539/nisipuri-miscatoare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.