Poezie

Lanțuri din trecut

MAL

1 min lectură·10 noiembrie 2020

Mediu

O idee de titlu va rog!!

Se aud în depărtare lupii urlând

Și voci suferinde cerând ajutor,

Pe când eu, plângând,

Încerc să scap de frigul sfâșietor.

E întuneric și totul în jur

E rece ca la Polul Nord,

Mă întorc și încetișor,

Încerc să ies din acest iad.

Dar podeaua alunecoasă,

Mă aduce din nou la pământ,

Și parcă râzând,

Îmi îngheață sângele răutăcioasă.

Până la urmă, dintr-un colț

Țâșnește un glont

De lumină și căldură.

Mă trezesc ușurată,

Că a fost doar un vis,

Doar pentru a cădea într-un nou abis,

Constând într-o celulă întunecată.

Dau să-mi mișc mâna,

Dar mă împiedică lanțuri grele de oțel,

Ce de tavanul înalt atârnă,

Lăsându-mă suspendată în întunericul infinit.

Pe spate simt lovitura unui bici,

Dar când vreau să țip,

Nu îmi mai aud vocea.

Închid ochii, încercând

Să fac față durerii prea mari,

Dar sub pleoape, mi se arată vibrând

Trecutul, de care, fără scăpare

M-am legat.

Mihai Ana Liliana (M.A.L. 05.11.2020)

00503

Mihai Ana Liliana. “Lanțuri din trecut.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihai-ana-liliana/poezie/14150941/lanturi-din-trecut

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.