mihai

Auzim deriva tarzie a continentelor In spatiul dintre cuvinte... Tu stii ce culoare au anotimpurile Si ce aberante-s nelumile? Vino cu mine, dedublare a EU-lui meu Pentru a deveni gand mirat La

Priviri polenizate innebunind treptat, Miresmele luminii cristalizate-n alge, Retragere inceata in nostalgii de sare, Galop uitat in luna de cai si de atlanti, Lumina presarata in fulguratii

Si totusi... in aceasta dimineata imi este frig... de propria-mi umbra!

Ma inseram incet Ca-ntr-un colind Cu mere coapte si lumini gutui Prin suflet trec mereu copii cantand De albul si de frigul Inalt de pe pamant. Sa ninga in nestire Prin gura unei sobe, Sa