Poezie
Ce dor din alabastru?
dedicatã mamei mele și ție...
1 min lectură·
Mediu
Ce dor din alabastru, a curs din înălțimi
Cu tainele iubirii prelins pe adâncimi?
Mi-ești sfeșnic tainic, mamă
De dincolo de noapte!
O punte de cristal, pe spații sidefii...
Când înfiez din cer
Un dalb ecou de șoapte
In inimă-mi tresari
Solstiții argintii.
Se răsfoiesc cu vremi,
Aducerile-aminte
Atâtea ne`nțelesuri...
Ce dragă-mi ești acum!
Mă tălmăcesc din rugi
Năframă peste minte
Mai am atât de mers...
Pe al Luminii Drum!
Sărut a tale mâni, cu-al inimii cuvânt
De dincolo de noi,
Precum un cântec sfânt
Îți mulțumesc mereu
Că trup mi-ai dat în timp
Să-i port lui Dumnezeu
Toiag din truda-ți nimb.
003445
0