Scavul ideii de-a fi
Sunt sclavul ideii de-a fi. M-arcuiesc, mă întind, mă-nverzesc, mă cuprind. Mă azvârlu în sus a uimire, apoi cânt sub apus a golire. Sunt sclavul ideii de-a fi. Mă alerg, mă opresc, mă
Când pe-o dragoste frântă...
Când pe-o dragoste frântă răsare-altă dragoste-n noi, e-atâta zbucium mut, neliniște-n doi, între mine și ... mine! Hău înflorit, prăpăstios gând răscolit: ce-ar fi putut să fie, ce
Poezia sufletului meu
Te-aveam în mine mai demult. Imi apăreai pe o sprânceană, pe tâmplă, pe mâini și pe frunte. Nicicând n-am putut să te-ajung Să te prind în rostire,-n cuvânt. Te-aș fi aflat poate devreme fără
Orb de lumină
Credeam despre păsări că zboară. De piatră credeam că-i tăcută, De slută credeam că e slută. Pe orbi îi știam de-o orbire, Pe iarbă-o vedeam după fire. De ce-ai venit tu, clipă nebună Să-mi
Oastea cuvintelor
Cuvinte mute, oarbe cuminți și livide se-nghesuie-n mine și vor să mă scoată din fire. Mă-mproașcă cu sensuri, mă-ncolțesc cu consoane, mă-coronează-n vocale, mă gonesc...către