Arta de a trăi

Deschizi o fereastra și ucizi o floare. Dragostea e un om plangând în petale, Disperat, să-și arate lacrimile oricui. Mâini goale așteaptă ploaia . Ea încă mai dansează unui nor În care se termină visele. O mână se plimbă printre degetele tale de la picior. Caută petale de flori și amor. Zâmbetul stă întemnițat pe buze. Speranța e cuțitul în care se călcă în ultimul moment. Liniștea apare înainte de țipăt. Deschizi fereastra, e un țipat De flori, De amor... E arta de a trăi această viață.