Poezie
Sub crucea veacurilor seci
în memoria străbunicului meu, Ioan Costinaș, ștaigăr în minele de aur de la Zlatna și Comănești
1 min lectură·
Mediu
Sub crucea veacurilor seci, zac băi căzute-n beznă
și tânguie pământul în dor de aur cald
aceeași rugăciune a șteampurilor mute
cu umbre neclintite ce sângele îmi ard.
Bucata mea de pâine pe masă șade neagră
uscându-se în coaja mirosului de vânt
căci buzele îmi crapă în crusta disperării
de-a mai simți odată aroma de pământ.
Să mai visez odată la legănarea adâncă
ce-mi tremură în oase acorduri fără cer,
balans de vagoneți în galerii pierdute
cântând fără măsură ecouri în eter!
Mă mai întreb: putea-va uita de mine Vâlva
ori mă așteaptă încă în trupu-i de nălucă
să-i împlinesc blestemul cusut cu fir de aur
pe-acea potecă simplă care din Bucium urcă?
Din lampă nu mai ies fărâme de lumină,
rugina îmi mănâncă sub pași cu dinții reci
palma nu-mi mai asudă pe casca îndoită
și-atât mi-a mai rămas, să sper sub crucea veacurilor seci!
002.365
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihaela Rascu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 146
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihaela Rascu. “Sub crucea veacurilor seci.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-rascu/poezie/14118127/sub-crucea-veacurilor-seciComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.