Poezie

Cumva...

1 min lectură·3 octombrie 2014

Mediu

Ne-a rătăcit unul de altul viața

Și totuși, nu îți sunt străin!

Din când în când vântul schimbării

Mă răscolește c-un suspin

Sedimentat în amintirea simțirilor ce ne-am promis

Și-aș vrea atât de mult să ierți

Că niciodată nu ți-am scris!

Mi-am frânt ființa-ntre secunde

Zburând hoinar spre paradis,

Mă-nsângerasem până-n suflet

Ca să-nțeleg că pentr-un vis

Către orice, către oriunde aș fi putut schimba ceva,

Am risipit căldura sorții mele

Ce se-ancora-n ființa ta.

Gândind că nu-i târziu să sper

C-ai să mă recunoști cumva,

Deși n-am nici un drept să-ți cer

Să mă primești în viața ta,

Să mă întorc din rătăcire, atât de dureros îmi vine,

Simțind acut că locul meu

E doar acolo, lângă tine!

001.392

Mihaela Rascu. “Cumva....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-rascu/poezie/14057111/cumva

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.