Poezie
Ploaie
1 min lectură·
Mediu
Iar ai venit cu o trăsură de nori negri
Și te-ai oprit pe strada mea plângând într-una,
Te faci ca nu auzi când îți spun: Pleacă!
Și-ți verși amaru’-acum chemând furtuna.
Mă-ncântă plânsul tău de diamante,
Iar tropotu-ți brutal mă tot inspiră.
Dar azi cu drag te-aș alunga departe
Căci diamantele-ți în suflet mi se-nșiră.
Am obosit s-ascult cum te jelești,
Cum cu-ndârjire cerurile rupi,
Cum Soarele cu patimă gonești,
Pământul cum cu lacrimi îl astupi.
Oh Ploaie, tu, ascultă-mă odată!
Fereacă-ți norii-ntr-un castel de foc;
Acolo rând pe rând să se topească
Și lasă Luna să-mi răsară-n loc!
00782
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihaela Niță
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 99
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihaela Niță. “Ploaie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-nita/poezie/14069063/ploaieComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.