Mihaela Munteanu

intorci capul pierdut si vezi suspinele pasilor tai doar pentru o clipa,caci vantul alunga fiecare farama a tot ce aveau ei sa spuna. te crezi pierdut unei idei orizontul e prea departe dar

Cum curge becul în tavan Așa visele eu destram Și adun fire o mie Sa torc pe dosul hârtiei Un mic cerc de fum. Și apoi nimic. Nimicul ne omoara.