Poezie
Să fiu, să nu(mai) fiu
1 min lectură·
Mediu
Mi-aplec urechea pe pământul reavăn
S-ascult povestea ierbii pe pământ.
Privirea mi-o înalț spre cerul sumbru
Ca vântul să mă ducă in neant.
Să uit de toți și toate-ntr-o clipită,
Cenușă să devin; sau fulgi de nea...
Stafia-mi efemeră în seara aurită
Să bântuie speriată, pierdută-n noaptea rea.
Să mă transform în rază de lumină
Și răsăritul singură să-l port,
Să-l duc în ale lumii patru colțuri,
Să-l țes artistic, pe un fir de tort.
Să-mi depășesc condiția umană,
De muritor speriat și neputiincios,
Să mă amuz de-a lumii crudă soartă,
Testându-mi-o la rându-mi, pe-un fir alunecos.
00746
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihaela Grigoroiu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 97
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihaela Grigoroiu. “Să fiu, să nu(mai) fiu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-grigoroiu/poezie/14015551/sa-fiu-sa-numai-fiuComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.