Poezie
Drumul spre fericire
1 min lectură·
Mediu
Din linul amor te-am văzut astăzi,
Cum te scurgeai în valuri albastre,
Cu ochi senini, rotunzi și calzi sub pleoape,
Mă tot întreb: cât o sa-mi fii aproape?
Dar de ce fugi și te-amăgești, într-o lume ca-n povești?
În loc să speri, să uiți, să ierți… dar și pentru ca să-nțelegi
Că numai noi putem schimba nefericirea în ceva
care există, e real și cât se poate de normal.
Și pentru că ne-am regăsit, dar nici un drum nu s-a zărit
A apărut speranța iar, dar fără soare e-n zadar,
Tu poți să faci din nou acum, ca pe-o potecă, pe un drum…
Un călător ieșind din fum, să nu prefacă totu’-n scrum…
N-ai oboist de-atâta drum?
001023
0