Cum umblă doru-n sânge.
Îmi otrăvești cuvinte cu lumina.
Nu uiți ce-am scris pe țărmul visului curat
Nu uiți ce ninge peste noi cu vise.
Cum urlă dorul prin cuvinte.
Îmi tace rana de
Îmi pare că țin în palme depărtarea
Și am pansament gândului, uitarea.
Parcă am aripi nu vise,
Multe versuri nicio inimă,
Mereu începuturi, nicio amintire...
Întotdeauna valuri, niciodată
